Tot eu cu hainele de la munca.

Stă la latitudinea noastră să facem un rai din ceea ce avem sau să fim comozi...

Cred că românii pot sa se ajute reciproc și să relanseze industria ușoară.

M-am tot gândit concret ce ar trebui făcut astfel încât multe persoane să-și găsească un drum în viață muncind in domeniul modei.

Evident că nu va propun ca toți românii să-și facă fabrici de îmbrăcăminte.

Pe mine mă interesează să propunem Guvernului Bolojan o strategie simplă și clară.

Toate atelierele de croitorie (sau alte domenii: reparații încălțăminte, reparații tv, etc) dacă au maximum 3 angajați să nu plătească impozit pe venit și să facă doar o contabilitate in partida simpla bazându-se pe încasările din banca și bonul fiscal.

M-am tot gândit la cat poate să muncească o croitoreasa în 24 de zile lucrătoare? O rochie pe zi? Are întotdeauna comenzi? Cât timp sta cu clienta la povesti (psihologie curata).

După ani de muncă și un renume bun cred că ar putea să aibă multe comenzi....de aceea cred că asigurările de sănătate trebuie plătite, pensia trebuie plătită dar impozitul pe venit ar putea fi zero.

Statul ar putea să plătească și dobanda pentru creditele necesare cumpărării de utilaje.

Cred că este mult mai ieftin pentru stat să sprijine un mic antreprenor decât să plătească șomaj și sănătate pentru același antreprenor care nu poate să își demonstreze talentul și forța de a munci.

Și încă ceva pentru toate doamnele și domnii care vor sa abandoneze hainele făcute în serie (mass market) și ar avea curaj să schimbe ceva in garderoba proprie:

este adevărat, ieftin nu înseamnă bun!

Rochiile pe care le tot prezint au și 8 ani vechime. Timpul nu le-a demodat sau distrus. Cate haine vechi, bune și folosite aproape săptămânal aveți?